Căsuța mea de scânduri s-a aprins.
 Ardea în noapte. Focul a cuprins
 Și tindă, si odăi, si coperis.
 ...
 În goliciunea mea pornii la drum.
 Cerșeam lumini, și-n pragul nopții reci
 S-au fost deschis zări albe de poteci.
 Curată ca o candelă-n altar,
 Cu trupul plin de răni și greu de har,
 M-am pomenit urcând pe scări cerești,
 Spre miezul dragostei dumnezeiesti.
 Știam acum că focul fost-a pus
 In casa mea, de mâna lui Iisus.
Zorica Lațcu

„Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul …“(Ps 21, 30)